Surprize cretine

/adevarul/ Am crezut ca iar s-a petrecut ceva pe la "Surprize, surprize", mult mai rau decat lesinul neplanificat, al unei femei, acum vreo doua saptamani. Abia iesita din ritmurile celor doi cantareti spanioli autointitulati "Los Locos" (Nebunii), gata sa-si primeasca o noua portie de inalte sentimente, conform retetei stiute, asistenta a fost luata... prin surprindere de glasul aproape funebru al Andreei Marin. Nu se intamplase decat ceea ce era de asteptat, trebuia sa vina si asta: cineva a trisat. O amarata a vrut sa-si vada sora, aflata nu prea departe, prin Bulgaria, o vecina a scris emisiunii, dar secretul nu a fost pastrat. Pedeapsa a fost exemplara, cum se obisnuieste a se spune in cazul infractorilor de drept comun. Femeia asteptata a fost adusa dar, dupa o prelegere teapana, tinuta cu o voce de actrita incepatoare brusc aruncata in roluri tragice, moderatoarea-producatoare a anuntat sentinta: cele doua surori nu mai au dreptul de a se vedea acolo, in public, ci dupa terminarea spectacolului, ca doua muritoare de rand ce sunt. Sa se stie, zanele pot fi si mastere. Nuiaua este pregatita, oricand poate fi scoasa dintre volanele rochiei de bal. Nu se glumeste cu cei care trudesc pentru a face din binefacere un spectacol de mare audienta. Intr-o lume care geme de smecherii, minciuni, matrapazlacuri exista un colt de puritate ce trebuie aparat si acesta este "Surprize..." cam asa a sunat mesajul. Ce-i drept, e drept, cand intri intr-un joc, esti obligat sa-i respecti regulile. Numai ca mai sunt si unii bieti oameni care pricep mai greu ca totul este un show, ca nu morala este grija dintai a autorilor, ci spectacolul. Ei mai cred, sarmanii, ca suferinta lor conteaza, nu parada. Nu neaga nimeni, cine incalca regulamentul trebuie admonestat. Dar cum? Ceea ce m-a infiorat sambata seara a fost cinismul rece al sanctiunii: femeii care isi astepta sora nu numai ca i s-a adus la cunostinta prezenta acesteia, i-a fost si aratata, de departe, dar puneti-va pofta in cui, nu meritati sa faceti parte din marele nostru teatru. Cine stie, daca un copil iesit din rand ar indrazni, inainte de "timing" sa ia o bomboana de pe tortul expus la "Surprize..." i s-ar da cu batul peste degete. Aici nimeni nu trebuie sa se piarda, ca oameni ce sunt, sa se emotioneze sau sa planga mai mult si mai altfel decat prevad indicatiile de regie. Gata cu lacrimi peste plan, dansatoarele si, nu mai putin, gazda, abia asteapta sa navaleasca pe platou, a inceput samba. Mai indrazneste cineva sa planga undeva, pierdut printre scaune?