Lungul drum al laptelui spre vaca
/Ion Muresan,
evz/ ... Iata, am vorbit cu niste domni directori din sate izolate, indepartate in orice caz de marile orase, caci eram curios de unde vine laptele si cornul la scolile lor. Ei, bine, laptele este adus de la Cluj, adica de la peste 80 de kilometri. Si sa fie adus de la 30 de kilometri, situatia tot hazlie ramine. (Sa acceptam, totusi, ca brinza topita ori iaurtul sint mai gustoase si, fiind o noutate pentru puiul de satean, chiar si prin ambalajul care nu e biodegradabil si ca atare vor trebui sapate gropi ecologice, sint mai atractive). Prin sate cirezile nu mai incap pe drum. Laptele este dus de tarani, in fiecare dimineata la punctul de colectare. De acolo pleaca la oras cu cisterna. La fabrica i se coate untul, i se ia grasimea. Degresat, lipsit de surplusul nutritiv, e trimis inapoi la tara. Ce dracu mai poate aprecia la el copilul care poate sa-l bea proaspat muls? Singura noblete a laptelui adus la scoala de la tara e aceea ca „a fost in excursie”, ca e un lapte umblat prin lume mai mult decit scolarul, un lapte mai destept, chiar daca obosit de drum.
Ca urmare asistam la un lung drum al laptelui de la oras la vaca. Un drum profitabil, caci pleaca de la taran cu o mie de lei / litru si se intoarce la copilul lui cu 10 mii de lei / litru. Dar asta e o alta poveste. /
articol intreg/
