scandinavian troniu
15.8.02
Iliescu, impresionat pina la lacrimi de suferinta criminalilor Revolutiei, i-a iertat pentru ca erau batrini si bolnavi
Presedintele Romaniei si-a justificat ieri gestul de a-i gratia pe trei dintre asasinii revolutionarilor din 17 decembrie 1989 de la Timisoara. Seful statului a ales prezentarea intr-o nota lacrimogena a “starii precare de sanatate a acestora”. Ion Iliescu nu a anulat decretul de gratiere, avind si o prima motivatie: “Gratierea este si ramine strict un act de clementa, inscris ca atare intre atributiunile constitutionale ale oricarui sef de stat, de pretutindeni si dintotdeauna. Argumentatia care poate fundamenta promulgarea unui asemenea act poate sa cuprinda motive dintre cele mai diferite, sustinute de probe verificabile.” Seful statului justifica desfiintarea, practic, a unei sentinte definitive si irevocabile a instantei supreme a tarii, Curtea Suprema de Justitie, prin decretul pe care si-a pus apostila, astfel: “In cazurile in discutie, motivatia de fond a fost de natura umanitara si a avut in vedere, in mod primordial, starea grava a sanatatii celor trei fosti ofiteri, ale caror repetate si minutioase expertize medicale indrituiau cu prisosinta acordarea unei clemente”. Pentru a fi mai convigator, Iliescu - dupa cum se arata intr-un comunicat semnat “Biroul de Presa” al presedintelui Romaniei - vorbeste, pe un ton patetic, despre suferintele celor trei: “Este vorba de trei oameni cu existenta deteriorata in sens ireversibil: un septuagenar, doborit de suferinta fizica si psihica, fost ofiter activ al Armatei Romane in al doilea razboi mondial; un ofiter - detinator al Certificatului de Revolutionar - care a fost impuscat in spate in timpul Revolutiei si avind, inca de atunci, un plamin extirpat, si de un alt ofiter, de asemenea cu stare fizica si medicala precara, dovedita de expertize dintre cele mai profesioniste si responsabile”. Seful statului recurge insa si la comentarii cu privire la justetea sentintelor date in acest caz, vorbind despre “contradictiile verdictelor pe care cei trei ofiteri le-au primit in diferite instante” si nu se abtine sa nu remarce faptul ca prin aceste sentinte criminalii au fost “ba condamnati, ba achitati”. Recunoscind ca “gratierea nu inseamna anularea faptei sau a sentintelor instantelor de judecata”, Cotroceniul insista ca “dominant a fost aspectul umanitar, care nu poate fi ignorat de nimeni intr-o societate civilizata”. Justificarea curge in continuare: “Seful statului, singurul ce are la indemina dreptul si posibilitatea sa dea expresie practica si efectiva virtutii omenesti de a tine seama de starea fizica, ajunsa la limita, a unor oameni si asa aflati sub povara unor condamnari...”. [Cristian Oprea, Evz]
Presedintele Romaniei si-a justificat ieri gestul de a-i gratia pe trei dintre asasinii revolutionarilor din 17 decembrie 1989 de la Timisoara. Seful statului a ales prezentarea intr-o nota lacrimogena a “starii precare de sanatate a acestora”. Ion Iliescu nu a anulat decretul de gratiere, avind si o prima motivatie: “Gratierea este si ramine strict un act de clementa, inscris ca atare intre atributiunile constitutionale ale oricarui sef de stat, de pretutindeni si dintotdeauna. Argumentatia care poate fundamenta promulgarea unui asemenea act poate sa cuprinda motive dintre cele mai diferite, sustinute de probe verificabile.” Seful statului justifica desfiintarea, practic, a unei sentinte definitive si irevocabile a instantei supreme a tarii, Curtea Suprema de Justitie, prin decretul pe care si-a pus apostila, astfel: “In cazurile in discutie, motivatia de fond a fost de natura umanitara si a avut in vedere, in mod primordial, starea grava a sanatatii celor trei fosti ofiteri, ale caror repetate si minutioase expertize medicale indrituiau cu prisosinta acordarea unei clemente”. Pentru a fi mai convigator, Iliescu - dupa cum se arata intr-un comunicat semnat “Biroul de Presa” al presedintelui Romaniei - vorbeste, pe un ton patetic, despre suferintele celor trei: “Este vorba de trei oameni cu existenta deteriorata in sens ireversibil: un septuagenar, doborit de suferinta fizica si psihica, fost ofiter activ al Armatei Romane in al doilea razboi mondial; un ofiter - detinator al Certificatului de Revolutionar - care a fost impuscat in spate in timpul Revolutiei si avind, inca de atunci, un plamin extirpat, si de un alt ofiter, de asemenea cu stare fizica si medicala precara, dovedita de expertize dintre cele mai profesioniste si responsabile”. Seful statului recurge insa si la comentarii cu privire la justetea sentintelor date in acest caz, vorbind despre “contradictiile verdictelor pe care cei trei ofiteri le-au primit in diferite instante” si nu se abtine sa nu remarce faptul ca prin aceste sentinte criminalii au fost “ba condamnati, ba achitati”. Recunoscind ca “gratierea nu inseamna anularea faptei sau a sentintelor instantelor de judecata”, Cotroceniul insista ca “dominant a fost aspectul umanitar, care nu poate fi ignorat de nimeni intr-o societate civilizata”. Justificarea curge in continuare: “Seful statului, singurul ce are la indemina dreptul si posibilitatea sa dea expresie practica si efectiva virtutii omenesti de a tine seama de starea fizica, ajunsa la limita, a unor oameni si asa aflati sub povara unor condamnari...”. [Cristian Oprea, Evz]
Comments:
Post a Comment
