Copiii rasfatati ai statului
Functionarii Primariei Capitalei au masini de miliardari. Amarastenii din "Dallas"-ul iesean, izgoniti cu buldozerul din bordeie. Sunt titlurile a doua articole de pe prima pagina a Adevarului de marti, 6 august 2002. Ceea ce te frapeaza, parcurgandu-le fie si in fuga, este contrastul violent dintre realitatile descrise. Pe de o parte, un sir de Mercedesuri argintii, sclipind in soare, frumos aliniate langa zidurile masive ale Primariei Bucuresti, iar, pe de alta, adaposturile de lut si tabla, cazand unele dupa altele, proprietarii lor scormonind dupa lucruri in ruine si copiii alergand dupa singurul porc al comunitatii, proprietatea lui JR. Cum au ajuns unii atat de bogati ca isi permit automobile personale de zeci de mii de euro si altii atat de saraci incat nu au unde pune capul si dupa ce bea apa? "Romania din ziare!", s-ar incrunta Adrian Nastase, sub razele mangaietoare de la Neptun, suspectand o rauvoitoare alaturare de imagini pentru compromiterea guvernului si a sa personal. Asta, bineinteles, daca si-ar tulbura placerea concediului ca sa arunce o privire peste presa. Raspunsul la intrebarea de mai sus este totusi simplu: cei dintai, functionarii cu mertane si masini americane, sunt copiii rasfatati ai statului, pe cand ceilalti, saracii de la marginea Iasiului, sunt renegatii lui. Nu fatalitatea le guverneaza soarta, ci un sistem care-i favorizeaza pe gestionarii banului public, pe responsabilii ce ar trebui sa se afle in slujba cetateanului. Acest sistem face ca avantajele functionarului sa fie direct proportionale cu nevoile contribuabililor. Mecanismul merge uns si se perfectioneaza an de an. El produce ilegalitati sfidatoare si inventeaza taxe obscure, care le dubleaza pe cele oficiale.
Poate cel mai elocvent exemplu pentru dictatura directorimii este cazul Ranca. In aceasta frumoasa zona din Gorj a aparut ilegal, pe un deal special defrisat, un orasel format din vilele unor directori si inspectori din Gorj si Dolj. Din punctul de vedere al legii, intre orasul stabilor de la Ranca si "Dallas"-ul saracilor din Iasi - ridicat si el fara autorizatie - nu exista nici o diferenta. Doar ca in cel dintai nu numai ca nu baga nimeni buldozerele, ba autoritatile judetene se grabesc sa faca retele de gaze si canalizare pe banii publici, ca simandicosii locuitori sa nu aiba motive de suferinta. In acelasi timp, o comuna din judet, unde magistrala de gaze traverseaza curtile oamenilor, nu gaseste cateva miliarde ca sa aduca focul pana in case. Si tot in acelasi timp, feudalul Gorjului, Nicolae Mischie, presedintele Consiliului judetean, a folosit de zece ori mai mult din fondurile bugetare ca sa-si fericeasca satul natal. In consecinta, banii publici sunt impartiti in functie de interesele castei potentatilor locali. Gorjul nu este un caz izolat. La Brasov, toti consilierii judeteni sunt membri in consiliile de administratie ale unor intreprinderi de stat, iar sute de omologi de-ai lor au avut, si unii inca mai au, firme ce fac afaceri cu primariile. Sistemul incurajeaza si cumulul de functii, si conflictul de interese. Dincolo de toate acestea, la loc de cinste se afla spaga. De la comisionul pentru contracte la "taxa de urgenta" pentru cadastru sau "taxa de protectie" platita de micii comercianti ca sa fie lasati in pace de autoritati.
Pana la urma, totul se rezuma la politica. Realitatea agresiva de astazi, radiografiata de presa, este rezultatul cinismului politic. Cetateanul este o unitate statistica, furnizor de bani la buget si de voturi. O data la patru ani, partidele si candidatii produc discursuri si sloganuri menite sa stabileasca temporar o legatura intima cu acesta. Aproape toate proclama apropierea de oameni, munca in folosul acestora, insultand premeditat inteligenta alegatorilor. Dupa alegeri, multi dintre aceia care au vorbit frumos se transforma in Mischie si raspund ca si acesta, cand sunt intrebati cum, intr-un timp asa de scurt, au facut atata avere: "Da' ce? Il deranjeaza pe domnu'?" Nici unul dintre politicienii care acum plang de mila electoratului nu este credibil. Nici Constantinescu, nici Iliescu, nici Roman, care pare sa fi descoperit recent ca politica romaneasca nu are respect fata de cetatean. Sistemul a prins viata sub toleranta lor supraveghere si ei au devenit, in cele din urma, favoritii lui. Revoltatorul contrast dintre privilegiatii statului si dezmostenitii lui nu a miscat constiinta nici unui demnitar. Toti au tacut, vazandu-si linistiti de vacanta. Functionarii publici n-au decat sa-si faca vile din spagi, iar somerii cu restante la intretinere sa doarma sub cerul liber! Pe cine deranjeaza? [Rodica CIOBANU,
Adevarul]
