despre TV (Derrick de Kerckhove) sau de ce sa inchideti teveu la copii
În comparatie cu cartea, care presupune cititul, având "o puternicã dominantã conceptualã (fiecare cuvânt scris nefiind decât o structurã abstractã, pur conceptualã)", televiziunea "are efecte directe asupra perceptiilor spectatorilor".
"Dat fiind cã se adreseazã perceptiilor (...), televiziunea e mult mai aproape decât textul de experienta directã; seamãnã mai mult cu comunicarea oralã din viata de zi cu zi; necesitã o mare coordonare senzorialã si se învatã fãrã efort; bebelusul nu are cu adevãrat nevoie sã învete sã se uite la televizor; îi este de ajuns sã-si transfere capacitatea de a recunoaste chipurile si, astfel, de a se interesa de miscarea imaginilor si de coordonarea dintre sunete si imagini."
"Privirea cu care ne uitãm la televizor nu este aceeasi cu cea care se adreseazã cãrtii. (...) la televizor, informatia este cea care se miscã, în vreme ce, în fata unei cãrti, privirea noastrã este cea care se deplaseazã peste paginã. O carte o citim, dar suntem cititi de televiziune."
"Existã, prin urmare, în cazul televiziunii, o puternicã participare senzorialã în tratarea informatiei. Televiziunea vorbeste mai presus de orice corpului în întregul sãu, nu înainte de toate mintii, ca în cazul textului scris. Plãcerea provocatã de televiziune se datoreazã faptului cã aceasta repetã de fiecare datã, pentru omul adult, experienta primã, neurologicã, a copilului care învatã sã-si coordoneze perceptiile senzoriale experimentându-le (...) imaginea televizualã pleacã din adâncul ecranului si se produce direct în sistemul nervos al telespectatorului printr-o miscare de difractie a luminii, dupã modelul becului electric."
Când ne uitãm la televizor redevenim, deci, nu doar copii, ci de-a dreptul sugari: stãm în fata unui bec ce ne încinge mintile, asemeni gãinilor din incubatoarele artificiale. Oare n-o fi si asa destul de cald pe afarã? Si, de fapt, nu vedem, la propriu, nimic, cãci vederea presupune distantã.
