si iata-l si pe
Lucian Mandruta in Dilema
Încã un neam victorios
- Se spune cã de la Alexandru cel Mare, nimeni n-a mai reusit sã-i înfrîngã pe afgani. Poate doar afganii însisi - care astãzi, dupã mai mult de douã milenii de libertate, se pot lãuda doar cu productia de inamici pe cap de locuitor - restul industriilor fiind, se stie, rezervate Satanei.
- Sigur, afganii nu sînt singuri în sfidarea lor aruncatã oricãrei ocupatii (în sensul de meserie) care are un sens. O aratã miile de demonstranti care se amuzã arzînd steagul Americii în fata camerelor de luat vederi - inventate si ele în aceeasi tarã. Acesti revoltati în timpul programului sînt ca fumãtorii: nu se mai pot lãsa de victorie împotriva unui inamic (nu neapãrat american) a cãrui jugularã pare mai usor de tãiat decît blestemul lenei si al sãrãciei. Islamice sau nu, aceste neamuri de neînfrînti merg la scoalã doar pe cîmpul de luptã, acolo unde nu se învatã încã arta de a construi o casã în care, iarna, copiii sã nu-ti sufere de frig.
- Nemtii, care au pierdut vreo douã rãzboaie numai în ultima sutã de ani, ar putea sã le dea o lectie: e bunã si o înfrîngere din cînd în cînd. Te mai relaxezi, mai citesti o carte, mai mesteresti un motor... Cu conditia sã te închini unui Dumnezeu mai pragmatic - ar spune domnul acela cu ciocnirea civilizatiilor.
- Sau poate cã nu. În fond, nici o civilizatie n-a reusit sã elimine rãzboiul sau crima. Numai cã Vestul a reusit sã deschidã si un al doilea front. Gradual, începînd cu sfîrsitul Evului Mediu, civilizatia europeanã a decis cã fortele naturii nu sînt date de la Cel de Sus, ci sînt un concurent împotriva cãruia meritã sã organizezi propriul jihad. Lupta cu natura (care include întelegerea ei) a dat nastere civilizatiei vestice, cu valorile, tehnologia si poluarea ei culturalã, întinsã astãzi peste lumea întreagã. Dincolo de plîngerile justificate, trebuie spus cã bãtãlia aceasta cu un inamic din afara umanitãtii l-a trecut oarecum în planul doi pe dusmanul traditional: semenul nostru. O performantã pe care (incapabile sã o copieze mãcar) o urãsc societãtile aflate încã în deplinã armonie cu rîul, ramul si muntii Himalaya. De altfel e usor de vãzut cã inamicii înversunati ai Americii îi condamnã în primul rînd reusita economicã, care e astãzi adevãrata religie a Occidentului. Teroristii n-au atacat biserici si nici sinagogi, ci blocurile acelea înalte în care loserii fãrã frontiere suspecteazã cã se decide soarta lumii.
- În alt registru, se spune cã americanii au cules ce-au semãnat: ben Laden este, în mare mãsurã, o creatie a scolii de arte si meserii a CIA. În aceeasi mãsurã însã, anti-americanismul pe care l-a îmbrãtisat în anii '90 este un reziduu al propagandei dusã de KGB în tãrile arabe - nici astãzi pe de-a-ntregul opritã.
- Lupta subversivã cu noul inamic e, pe de altã parte, mult mai grea decît cea cu mafia drogurilor. "În anii '80", mãrturisesc sefii CIA, "era suficient sã-i dai suspectului un milion de dolari si-o casã în California, si era gata sã devinã agentul nostru". Astãzi, noii militanti islamici nu mai pot fi convinsi asa de usor: ei vin pregãtiti pentru misiuni sinucigase si sînt de mult conditionati sã creadã cã trãdarea îi va trimite în iad, în vreme ce uciderea americanilor le garanteazã o veselã vesnicie de-a dreapta Profetului.
- Cum inexistenta Celui de Sus încã nu poate fi probatã, singura solutie e sã-i tii pe acesti oameni departe de America. Astfel cã rãzboiul stelelor anuntat de Bush acum cîteva luni va coborî pe pãmînt, sub forma scutului low-tech de hîrtii, acte de identitate si vize. E si asta o victorie a fundamentalistilor, la fel de importantã precum cea împotriva burselor, care a luat din averea tãrii cu mult mai mult decît pierderea World Trade Center.
- Dincolo de toate, faptul cã un afgan aflat la Londra poate purta turban, în vreme ce, la Kabul, o femeie de orice natie n-are voie sã-si poarte propria figurã e, pentru unii dintre fanii lui ben Laden, un semn de slãbiciune al societãtii occidentale. Sã ne aducem aminte cã si Hitler avea aceeasi impresie în 1939.
