maimuta
Lumea asta e prea buna pentru mine. Ba nu: lumea asta nu e suficienta pentru mine.
Orele, minutele, sint prea lungi pentru mine. Ba nu: timpul ma stringe pe la incheieturi.
Shakespeare e prea profund pentru mine. Ba nu, Shakespeare n-a inteles de fapt nimic din ceea ce se intimpla, si, oricum, a murit de mult.
Corpul meu mi-e mult prea suficient. De fapt, simt ca vreau sa zbor, si corpul meu ma leaga de pamint. Creierului meu i se intimpla sa creada ca ii iubeste pe oameni. De fapt, eu va urasc pe toti.
Parul meu e un semn al evolutiei: s-a retras doar pe cap, si in alte citeva smocuri. De fapt, el creste incontinuu, intr-o zi ma voi reurca in copaci, urlindu-va interjectii necunoscute.
Voi nu va simtiti legati de lume? De fapt, nu-mi pasa de nimeni. In Univers exista un singur homo sapiens si o singura maimuta - ambii sint eu - depinde de unghiul din care privesti. Intre cei doi exista o intelegere - si idiotii o respecta: omul exista in mine pentru o zi, maimuta exista pentru restul de zile care rotunjesc saptamina. Dragii mei, este inechitabil: cer macar doua zile! Din partea mea, iubiti-va, dar sa stiti ca cineva, undeva, va va uri intotdeauna.
